Noutati de la Medicover

Obezitatea infantila

Momentul in care excesul de grasime devine patologic a constituit subiect de considerabila controversa, o abordare obiectiva nefiind posibila in prezent. Prin conventie, vom trata obezitatea infantila de o anumita gravitate ca o boala endocrino - metabolica, avind o componenta legata de factorii de mediu neindoielnica si care se transmite de la parinti la copii.

Semnele clinice ale obezitatii sunt in primul rind de natura antropometrica. Se folosesc tabele actualizate de greutate pentru fiecare grupa de virsta si sex. Depasirea cu 20 % a greutatii ideale se asociaza foarte des cu aspectul vizual de obez si cu cresterea procentului de grasime din corp.. Daca aceasta depasire apare la un copil care vizual nu pare evident obez se recomanda masurarea cutei de grasime sau calcularea indicelui de masa corporala IMC, numaratorul fiind exprimat in kilograme iar numitorul inaltimea in metri la patrat.

Obezitatea reprezinta un stres psihic pentru copil si mai ales pentru adolescent. Societatea actuala, mai ales in tarile dezvoltate, stigmatizeaza obezii, fie ei si copii. Tulburarile de comportament, mai ales in sfera imaginii corporale, sunt frecvente si pot persista in viata adulta. Slabiciunea pina la hiperdependenta fata de alimentatie si marimea excesiva a corpului,stânjenesc acceptarea copilului in grup.

La baieti, o eventualitate de temut este micropenisul, mult mai frecvent intilnit decit in populatia generala. O mare parte din copiii obezi sunt adusi la medic pentru dezvoltare a organelor genitale insuficienta, reala sau imaginara. Aglomerarea de grasime suprapubiana face ca lungimea penisului sa fie subevaluata de catre parinti.

Lungimea medie a penisului la adultii care au fost obezi in copilarie este in medie mai mica Se acorda o importanta deosebita productiei marite de estrogeni proveniti din conversie adipocitara a unor hormoni androgeni slabi produsi de glanda suprarenala. O activitate crescuta a aromatazelor adipocitare a fost de curind demonstrata. Efectele acestui exces sunt defavorabile in special la sexul masculin, raspunzind poate de cazurile asociate cu feminizare aspectului fizic.

La grupa de virsta 2-8 ani prevalenta obezitatii este de 5-20% fiind mai mare in tarile cu dezvoltare economica si urbanistica intensa.

Ambianta familiala pare sa joace si ea un rol. Astfel obezitatea la copil este mult mai frecventa in cazul parintilor obezi iar sansele unui copil obez de a avea un frate obez sunt de 40-80%.

Exista o ipoteza din ce in ce mai acceptata a unui control genetic al metabolismului energetic. Obezii ar fi posesorii unei gene ipotetice de supravietuire, gena devenita defavorizanta datorita cantitatii mari de alimente disponibile si prin micsorarea efortului fizic.

In esenta, o mutatie a genei care codeaza sinteza leptinei, hormonul adipocitar descoperit in deceniul trecut, ar fi in ultima instanta cauza obezitatii "comune". O mutatie a genei care codeaza sinteza termogeninei (modulatorul risipirii energiei sub forma de caldura) joaca foarte probabil un rol capital. Rolul factorilor de mediu ar fi de a crea conditiile de expresie ale acestor gene.

Atitudinea discriminatorie fata de obezi este evidenta. De la 6 ani, copii leaga unele stereotipuri ale comportamentului si personalitatii de un anumit tipar fizic si apreciaza mai putin favorabil pe colegii lor obezi decit pe colegii cu alte handicapuri. Blamarea parintilor pentru obezitatea copiilor este un act care induce reactii opuse celor intentionate.

Cei mai multi parinti au si asa sentimente de frustrare si vinovatie pentru incapacitatea lor de a rezolva problema copilului lor, mai ales daca ei insisi sunt obezi. Parintii intreaba mereu de cauzele obezitatii si solicita nenumarate analize care rareori dau raspunsul asteptat.

Eventualitatea trebuie privita cu calm deoarece este un fapt stabilit ca riscurile imediate ale obezitatii infantile nu sunt prea mari, cu exceptia dezvolarii insuficiente a organelor genitale la baieti. La virsta adolescentei pacientii trebuie incunostiintati si personal - nu numai prin parinti - de riscurile obezitatii in viata adulta.

Dieta este piatra de hotar in terapia obezitatii, stare in care terapia etiologica nu exista de principiu si nici nu va exista in viitorul apropiat. Exercitiul fizic la copii este inutil iar in unele cazuri este contraindicat, deoarece sedentarismul nu este nu este o cauza a obezitatii infantile. In sfirsit, terapia comportamentala folosite in practica obezitatii la adulti este putin aplicabila la copil, datorita lipsei de constientizare. De asemenea dietele foarte restrictive sau lipsite de calorii nu isi au locul in practica pediatrica.

In cazurile obisnuite (20-70 % peste greutatea ideala sau IMC sub 30), dieta nu este prea restrictiva si se preteaza la prescrierea in ambulator. Se va acorda timpul necesar instruirii parintilor in fata copilului, crescindu-le in acest fel creditul. Se vor descoperi sursele de calorii suplimentare si se vor elimina. Ele sunt carbohidratii in plus, deserturi sau grasimi utilizate in exces la preparare sau servire (unt, smintina). Consumul de cereale poate fi constientizat prin diferite avertizari sonore.

Scopul tratamentului este reducerea greutatii corporale concomitent cu prezervarea unei dezvoltari normale a copului si a organelor sexuale. Farmacoterapia obezitatii infantile este rezervata formelor congenitale si malformative, in care controlul apetitului este dificil precum si in rarele cazuri de obezitate produsa prin stres prelungit (caracteristice adultului). Diagnosticul si tratamentul hormonal al tuburarilor reproductive este o competenta endocrinologica.

Rezultatele in termen mediu sint mai mult decât slabe, mai ales la copilul mare si la adolescent. In termen scurt, rezultatele pot fi satisfacatoare dar insuficiente pentru a alunga scepticismul medicului, scepticism proportional cu vechimea pacientului, dar si a medicului!

Pentru ca sanatatea copiilor are nevoie de o ingrijire diferita decat a adultilor, Medicover a amenajat un Centru de Excelenta in Pediatrie si a lansat un abonament dedicat exclusiv copiilor, KIDCARD. Astfel, parintii pot asigura copilului un pediatru personal care este preocupat de starea lui de sanatate si preia din grijile lor. In Medicover, copilul este examinat periodic chiar daca este sanatos iar parintii sunt indrumati pas cu pas in tot ceea ce priveste ingrijirea, alimentatia, programul de imunizare. Detalii pe www.kidcard.ro

Dr. Mircea Popa, Medic primar endocrinolog
Medicover Plevnei